a quella era congiunta, e la tranghiottì ingordissimamente. de marchi, 1-88:
xxi-1168: la terra s'aprì e tranghiottì [datan e biron] per la scisma
, 2-i-386: si ribevve le lacrime e tranghiottì i singhiozzi. 2.
, xxi-1168: la terra s'aprì e tranghiottì [datan e biron] per la
dolori. musso, ii-247: maria tranghiottì anch'essa questo morso amaro della morte,