principium, solem in eo signo cursum suum agere dicunt ». ariète3,
? musso, 181: 4 ut fìlium suum unige- nitum daret '. non lo
10-84: « exul, quia extra solum suum est; quasi trans solum missus,
furcam circa viam ferre, praedicans peccatimi suum, et monere ceteros ne qui simile
ingenti laude virorum qui auctore superstite diem suum obierunt'. g. b. doni
sola. sciascia, 8-38: 4 unicuique suum ', a ciascuno il suo.
, dal lat. eccles. salutare [suum] (deriv. dal class.
de'pazzi, ii-139: 'santificavi tabemaculum suum altissimus'. e qui intese tante belle
suo padre in ciò che dice: suum. cavalca, 20-286: ringraziarono e laudarono